CODUL ETIC AL FACULTATII DE INGINERIE ŞI AGRONOMIE DIN BRAILA

Obiectiv

Art. 1. Prezentul Cod are drept scop ghidarea conduitei tuturor membrilor facultatii, în interiorul facultatii şi în relaţia cu aceasta.

Codul de etică funcţionează ca un contract moral între membrii comunităţii universitare şi comunitatea universitară ca întreg, contribuind la coeziunea membrilor, la crearea unui climat bazat pe cooperare şi competiţie, la creşterea prestigiului facultatii.

Nici o dispoziţie a prezentului Cod nu trebuie interpretată în sensul restrângerii unor drepturi conferite expres prin lege sau prin contractul colectiv de muncă.

Principii fundamentale

Art. 2. Prezentul Cod se întemeiază pe următoarele principii fundamentale: libertate academică, competenţă, integritate, colegialitate, loialitate, responsabilitate.

Libertatea academică

Art. 3. Libertatea academică presupune dreptul oricărui membru al comunităţii academice de a-şi exprima deschis opiniile ştiinţifice şi profesionale în cadrul cursurilor, seminariilor, conferinţelor, dezbaterilor dar şi al lucrărilor elaborate şi susţinute sau publicate.

Orice membru al comunităţii academice îşi poate exprima în mod liber, în interiorul sau în exteriorul facultatii, opiniile bazate pe competenţa sa profesională, fără a putea fi cenzurat. Este încurajată abordarea critică, parteneriatul intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile politice sau convingerile religioase.

Art. 4. Libertatea academică implică, în acelaşi timp, respectul libertăţii academice a altuia în toate componentele sale.

Art. 5. Nu se înscriu în cadrul libertăţii academice şi nu îşi găsesc locul în spaţiul universitar:

  • propaganda cu caracter politic desfăşurată în interiorul sau în legătură cu acţiuni ale facultatii;
  • prozelitismul religios;
  • promovarea unor doctrine sau idei cu caracter rasist, xenofob, naţionalist, fascist, comunist;
  • defăimarea facultatii de către membrii comunităţii academice;
  • atacurile personale sau afirmaţiile defăimătoare la adresa altor membri ai comunităţii academice;

Competenţa

Art. 6. Facultatea cultivă un mediu propice pentru competenţă şi competitivitate. Facultatea susţine dezvoltarea de programe academice la standarde înalte, capabile să conducă la evoluţia cunoaşterii, la formarea specialiştilor de vârf şi creşterea prestigiului în cercetare. Facultatea susţine şi recompensează excelenţa ştiinţifică, profesională, pedagogică, managerială şi administrativă.

Art. 7. Fiecare membru al comunităţii academice asumă, la nivelul său, răspunderea pentru calitatea procesului educaţional. Orice cadru didactic trebuie să stăpânească în detaliu disciplina pe care o predă, asigurându-se că întregul conţinut al cursului este actualizat, reprezentativ şi adecvat nivelului la care se situează disciplina în planul de învăţământ. În acest sens, fiecare cadru didactic trebuie să se informeze şi cu privire la conţinutul cursurilor cuprinse în curriculum înainte sau după cursul său şi care se leagă de acesta. Dezacordurile de natură ştiinţifică între cadrele didactice din facultate nu trebuie să afecteze pregătirea şi rezultatele studenţilor.

Art. 8. Orice cadru didactic trebuie să acorde o atenţie deosebită pregătirii şi susţinerii cursurilor la orele prevăzute, elaborării, pregătirii sau asigurării materialului didactic necesar studenţilor pentru curs, seminar sau laborator, ţinerii orelor de consultaţii prevăzute, urmăririi şi îndrumării activităţii de redactare de lucrări (proiecte, lucrări de diplomă sau disertaţie) de către studenţi, notării şi comunicării rezultatelor la momentul prevăzut.

Art. 9. Sub aspect pedagogic, competenţa presupune alegerea celor mai adecvate modalităţi de tratare a fiecărei teme din cadrul programei, comunicarea obiectivelor cursului, alegerea unor modalităţi de examinare în concordanţă cu aceste obiective. Este, de asemenea, importantă adaptarea stilului de predare la nevoile şi nivelul cursului.

Art. 10. Constituie încălcări ale principiului competenţei:

  • încredinţarea de cursuri, seminarii sau lucrări de laborator spre a fi susţinute de către persoane care nu deţin nivelul de cunoştinţe adecvat;
  • consacrarea unei părţi importante din timpul alocat cursului sau seminarului unor discuţii fără legătură cu tematica acestuia;
  • interpretarea intenţionat eronată a rezultatelor unei cercetări în vederea fundamentării unei teorii pe care cel în cauză o susţine;
  • obligarea studenţilor de a-şi însuşi exclusiv punctul de vedere al cadrului didactic sau refuzul de a lua în discuţie, pe bază de argumente, alte puncte de vedere exprimate în aceeaşi chestiune;
  • abordarea de către cadrul didactic titular al unui curs fundamental doar a unei părţi din materie, respectiv doar a aspectelor care îl interesează personal;
  • alegerea unor modalităţi de examinare în dezacord cu obiectivele cursului (spre exemplu, formularea unor subiecte care solicită doar memorarea unor date în condiţiile în care obiectivul cursului este obţinerea abilităţilor necesare rezolvării unor probleme);
  • faptul de a nu da studentului ocazia de a se antrena pentru obţinerea competenţelor cerute de obiectivul cursului şi verificate de examenul final;
  • încălcarea obligaţiilor prevăzute în art.7-9.

Integritatea

Art. 11. Integritatea membrilor comunităţii academice este esenţială pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii didactice şi de cercetare. Fiecare membru al comunităţii academice este dator a se preocupa de evitarea oricăror situaţii susceptibile să creeze îndoieli cu privire la integritatea sa, în primul rând a conflictelor de interese.

Art. 12. Există un conflict de interese atunci când interesele personale ale unui membru al comunităţii academice (cadru didactic, student, membru al personalului administrativ) intră în conflict cu obligaţiile decurgând din statutul său ori sunt de natură să afecteze independenţa şi imparţialitatea necesară îndeplinirii acestor obligaţii.

Art. 13. În sfera relaţiilor cadru didactic - student constituie încălcări ale obligaţiei de integritate:

  • pretinderea sau acceptarea de favoruri de orice natură, inclusiv sexuală;
  • pretinderea sau acceptarea de cadouri sau alte foloase materiale;
  • împrumutul de bani între cadrul didactic şi studenţi;
  • prestarea de către cadrul didactic a unor activităţi remunerate în favoarea studentului, a soţului/soţiei acestuia ori a unei rude până la gradul II;
  • obţinerea de liberalităţi din partea studentului sau a rudelor acestuia până la gradul II inclusiv.

Art. 14. Examinarea de către un cadru didactic a unei persoane care îi este soţ/soţie, rudă până la gradul al III-lea ori o altă persoană cu care cel ce decide are o relaţie similară de afecţiune este de natură să creeze o impresie de favoritism în rândul celorlalţi studenţi. Pentru evitarea acestei situaţii se impune ca:

  • atunci când există alte cadre didactice de aceeaşi specialitate, cadrul didactic în cauză să formuleze o declaraţie de abţinere iar examinarea studentului să se facă de către un alt cadru didactic, numit de către şeful catedrei sau decan, după caz;
  • în cazul în care nu este posibilă înlocuirea, se va numi un alt cadru didactic, având o specialitate cât mai apropiată, pentru a-l asista pe titularul disciplinei la examinarea studentului respectiv.

Se interzice includerea în orice comisie de concurs din cadrul facultatii a unei persoane aflate în situaţia arătată la alin.1 cu unul dintre candidaţi. În măsura în care incompatibilitatea nu era cunoscută la momentul numirii comisiei, cadrul didactic în cauză are obligaţia de a se abţine şi a solicita înlocuirea sa din comisie. Este interzisă acceptarea de către un conducător de doctorat a îndrumării unui doctorand aflat în relaţia prevăzută de alin.1 cu el.

Art. 15. În activitatea de cercetare ştiinţifică, integritatea presupune:

a. acceptarea şi menţionarea ca autori ai unei opere doar a persoanelor care au participat efectiv la elaborarea ei.
b. indicarea sursei din care a fost preluată o idee, o expresie, un rezultat al unei cercetări anterioare, indiferent dacă acestea au fost sau nu publicate. Această regulă priveşte şi elementele preluate din lucrări de orice natură ale studenţilor sau doctoranzilor şi utilizate ulterior de un cadru didactic în propriile cercetări.
c. recunoaşterea explicită a contribuţiei oricărei persoane care a participat în mod real la o activitate de cercetare. În situaţia în care contribuţia a constat doar într-o activitate de supervizare sau consiliere, nu este necesară o recunoaştere formală a contribuţiei. În aceste cazuri însă se recomandă includerea unei formule de mulţumire.
d. respectarea riguroasă a destinaţiei fondurilor alocate unui proiect de cercetare. Sursele de finanţare care au stat la baza unei cercetări vor fi menţionate în publicaţiile în care s-au materializat rezultatele cercetării.
e. respectarea normelor speciale de etică referitoare la cercetarea efectuată pe subiecţi umani sau prin experimente desfăşurate cu ajutorul animalelor şi a oricăror altor elemente ce ţin de etica cercatării.

Art. 16. Constituie încălcări ale eticii în materia cercetării:

  • plagiatul;
  • omisiunea recunoaşterii, fie prin menţionare ca autor al unei opere, fie prin indicarea sursei, a contribuţiei unor terţi la elaborarea unei opere;
  • obligarea autorilor unei opere de a menţiona ca autori şi persoane care nu au participat la elaborarea acesteia;
  • orientarea activităţii de cercetare a studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor în scopul obţinerii unui avantaj personal de către îndrumător. Aşa se întâmplă atunci când un cadru didactic impune una sau mai multe teme de cercetare ce urmează a-i servi la un proiect de cercetare personal, la pregătirea unei conferinţe sau a unui articol, ori urmează a fi valorificat în folosul unei întreprinderi private.
  • încălcarea celorlaltor reguli prevăzute la art. 15.

Art. 17. În activitatea administrativă, integritatea presupune:

  • desfăşurarea corectă a tuturor procedurilor de selecţie, alegere sau numire a personalului care asumă responsabilităţi de ordin administrativ. Este interzisă primirea, acceptarea, cererea, darea sau oferirea de bani, bunuri sau orice alte foloase ori favoruri în schimbul sprijinirii ocupării unei poziţii administrative.
  • îndeplinirea cu bună credinţă şi în folosul universităţii a oricărei responsabilităţi administrative. Utilizarea unei poziţii administrative în scopul obţinerii de foloase personale de orice natură constituie o încălcare a obligaţiei de integritate.
  • în momentul transferului unei responsabilităţi administrative fostul titular pune la dispoziţia noului titular toate instrumentele, informaţiile şi elementele, aduse la zi, necesare preluării de îndată a acestei responsabilităţi.
  • atunci când, din orice motiv, o persoană nu mai poate să îşi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile administrative încredinţate ea are obligaţia de a aduce acest lucru la cunoştinţa superiorilor.

Art. 18. În afara situaţiilor menţionate în articolele precedente, există un conflict de interese ori se creează aparenţa unui asemenea conflict şi atunci când:

  • o persoană decide acordarea unui premiu sau a unei distincţii în favoarea unei persoane care îi este soţ/soţie, rudă până la gradul al III-lea ori o altă persoană cu care cel ce decide are o relaţie similară de afecţiune.
  • este scos la concurs un post în perspectiva ocupării acestuia de către o persoană aflată în relaţia prevăzută la lit.a) cu şeful catedrei ori compartimentului la care este arondat postul sau cu o persoană din cadrul acestuia ce poate influenţa decisiv rezultatul concursului;
  • o persoană deţine mai multe funcţii în cadrul facultatii, iar interesele pe care trebuie să le apere în considerarea fiecărei funcţii nu converg;
  • o persoană din facultate participă la angajarea contractuală a unităţii pe care o conduce în favoarea unei firme aparţinând în tot sau în parte unei persoane cu care se află într-o relaţie dintre cele menţionate la lit.a);
  • un student este angajat la o firmă aparţinând cadrului didactic examinator sau unei persoane dintre cele arătate la lit.a).

Art. 19. În orice situaţie de conflict de interese persoana în cauză are obligaţia de a încunoştinţa, de preferinţă în scris, pe superiorul ierarhic cu privire la existenţa conflictului de interese şi a se abţine de la implicarea în luarea oricărei decizii în care ar avea sau ar putea crea aparenţa că are un interes personal.

Colegialitatea

Art. 20. Activitatea în comunitatea academică presupune colaborarea membrilor acesteia, în spirit de colegialitate şi respect reciproc. Colegialitatea implică:

  • curtoazie şi respect datorate fiecărui membru al comunităţii academice. Încălcarea acestei obligaţii de către o persoană nu conferă în nici un caz dreptul celui lezat de a adopta o conduită similară;
  • obligaţia de asistenţă între membrii comunităţii academice, materializată în suplinirea colegială, acordarea de sprijin în activitatea didactică şi administrativă, cooperarea cu bună credinţă în cadrul proiectelor ce implică participarea mai multor persoane;
  • respectarea mutuală a diferenţelor de ordin lingvistic, religios, social între membrii comunităţii academice;
  • înţelegere, respect şi sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale;
  • obligaţia de confidenţialitate în privinţa datelor şi informaţiilor transmise de un membru al comunităţii academice unui alt membru, cu titlu privat. În privinţa situaţiei şcolare a unui student obligaţia de confidenţialitate operează în limitele stabilite prin hotărâre a Senatului, în condiţiile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal.

Art. 21. Constituie încălcări ale principiului colegialităţii:

  • discriminarea, hărţuirea de gen, etnică sau sub orice altă formă, folosirea violenţei fizice sau psihice, limbajul ofensator ori abuzul de autoritate la adresa unui membru al comunităţii academice, indiferent de poziţia ocupată de acesta în cadrul facultatii (student, cadru didactic, membru al conducerii facultatii, membru al personalului administrativ);
  • promovarea sau tolerarea unor comportamente dintre cele descrise în acest articol de către conducerile departamentelor, catedrelor sau compartimentelor administrative;
  • discreditarea în mod injust a ideilor, ipotezelor sau rezultatelor cercetărilor unui coleg;
  • formularea în faţa studenţilor a unor comentarii lipsite de curtoazie la adresa pregătirii profesionale, a ţinutei morale sau a unor aspecte ce ţin de viaţa privată a unui coleg;
  • sfătuirea studenţilor să nu urmeze un curs al unui coleg, din antipatie faţă de acesta;
  • formularea repetată de plângeri sau sesizări vădit neîntemeiate la adresa unui coleg;
  • utilizarea şi dezvăluirea în activitatea didactică sau de cercetare a informaţiilor transmise cu titlu confidenţial de un alt coleg (date personale, experienţe trăite etc.);
  • discutarea cu alţi studenţi a situaţiei şcolare, sociale, medicale a unui student.

Art. 22. În materia specială a examinării studenţilor colegialitatea presupune o informare prealabilă şi detaliată a studenţilor cu privire la obiectivele şi cerinţele cursului, la modalităţile şi perioadele de evaluare. În acest sens:

  • la începutul fiecărui semestru fiecare titular de curs afişează sau distribuie studenţilor o tematică de curs cuprinzând tematica fiecărei prelegeri, bibliografie obligatorie şi facultativă, precizări privind forma examinării şi baza evaluării;
  • la cursuri şi seminarii se abordează întreaga tematică cerută pentru examen;
  • cunoştinţele studenţilor se evaluează în sistem continuu prin verificări pe parcursul semestrului şi verificări finale în sesiune. Programarea verificărilor pe parcurs se comunică la începutul semestrului;
  • după examen se afişează, cel târziu o dată cu rezultatele, baremul de notare. La cererea studentului, cadrul didactic examinator îi prezintă lucrarea şi motivează explicit calificativul acordat, prin raportare la baremul afişat.

Loialitatea

Art. 23. Loialitatea faţă de facultate presupune obligaţia fiecărui membru al comunităţii academice de a acţiona în interesul facultatii, de a susţine obiectivele, strategiile şi politicile acesteia, în scopul realizării misiunii şi creşterii competitivităţii ei.

Art. 24. Constituie încălcări ale obligaţiei de loialitate:

  • desfăşurarea de acţiuni menite să ducă la pierderea unor drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale dobândite în mod legal de către facultate;
  • desfăşurarea, în alte universităţi sau instituţii, a unor activităţi didactice sau de cercetare care le concurează pe cele organizate de către facultate;
  • sfătuirea în cadrul activităţilor didactice a studenţilor să abandoneze cursurile facultatii în favoarea alteia;
  • angajarea în afara facultatii a unor activităţi care afectează în mod semnificativ timpul consacrat obligaţiilor didactice şi de cercetare în facultate ale persoanei în cauză;
  • desfăşurarea de acţiuni menite să discrediteze facultatea sau să afecteze în mod grav imaginea şi prestigiul acesteia.

Responsabilitatea

Art. 25. Răspunderea pentru respectarea dispoziţiilor prezentului Cod revine în primul rând fiecărui membru al comunităţii academice.

Statutul de membru al comunităţii academice impune fiecărui membru asumarea răspunderii pentru acţiunile sau omisiunile sale.

Încălcarea dispoziţiilor prezentului Cod atrage răspunderea disciplinară în condiţiile Legii nr.128/1997, Codului Muncii şi reglementărilor interne ale Universităţii. Reguli procedurale

Art. 26. Organul însărcinat cu supravegherea aplicării dispoziţiilor prezentului Cod este Comisia de etică a facultatii ce se constituie şi funcţionează în subordinea Consiliului profesoral.

Art. 27. Comisia de etică este numită de către Consiliul profesoral pe durata mandatului acestuia. Comisia îşi alege, cu majoritate de voturi, un preşedinte pe durata mandatului.

Art. 28. Comisia de etică are următoarele atribuţii:

  • elaborarea sau, după caz, modificarea şi completarea Codului etic al facultatii;
  • analiza sesizărilor privind încălcările eticii facultatii;
  • formularea de avize cu privire la aspectele etice implicate de reglementările interne ale facultatii;
  • prezentarea de rapoarte anuale Consiliului profesoral.

Art. 29. Comisia poate fi sesizată în scris de orice persoană fizică, organ sau organism care a constatat încălcarea normelor de etică de către un membru al comunităţii academice. Comisia se poate sesiza şi din oficiu.

Sesizarea va indica în mod explicit numele persoanei care se face vinovată de încălcare, numele celui care face sesizarea şi faptele imputate acestuia.

Sesizările se înregistrează la registratura facultatii sau se depun în cutiile pentru propuneri şi sesizări.

Comisia poate decide să nu ia în considerare sesizările anonime.

Art. 30. Orice persoană cu funcţie de conducere din facultate care primeşte o sesizare privind încălcarea regulilor de etică are obligaţia de a o înainta Comisiei de etică spre analiză.

Art. 31. După sesizare, comisia citează pentru audiere persoana sau reprezentantul entităţii care a formulat sesizarea şi persoana învinuită.

Comisia poate decide să citeze pentru audiere, la cererea părţilor sau din oficiu, orice persoană ce deţine informaţii necesare soluţionării cauzei. Identitatea persoanelor va fi păstrată confidenţială la cererea acestora.

Audierile au loc în şedinţă secretă iar membrii comisiei sunt ţinuţi să păstreze secretul audierilor şi deliberărilor până la redactarea raportului final.

Art. 32. În urma cercetărilor efectuate, comisia elaborează un raport. Atunci când cele sesizate se confirmă în tot sau în parte, raportul se înaintează Decanului cu propuneri privind masurile ce se impun a fi luate.

Atunci când cele semnalate nu se confirmă, raportul se păstrează la Comisie. O copie a acestui raport se poate înmâna celui învinuit la cererea acestuia.

În toate situaţiile, persoana care a formulat sesizarea va fi înştiinţată de rezultatul cercetărilor, prin comunicarea unei copii a raportului. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 33. Prezentul Cod intră în vigoare la data aprobării sale de către Consiliul profesoral.

Codul etic FIAB